Gânduri pentru înnoirea vieţii (90)

De cele mai multe ori viaţa noastră evoluează între dorinţă şi frică. Cele două formează un cuplu pe care e important să ni-l asumăm astfel încât să ne putem atinge obiectivele. Formularea unui obiectiv de viaţă, ca expresie a unei dorinţe îndreptăţite, va necesita o disponibilitate lăuntrică de a accepta frica şi de a trece prin ea moment cu moment. În felul acesta, ne vom putea apropia de atingerea obiectivului propus. Prin urmare, să ne recunoaştem frica, să nu ne lăsăm păcăliţi de mecanismele de evitare, să o considerăm ca fiind un lucru normal, să-i dăm timpul necesar pentru ca ea să se consume şi astfel noi să luăm cele mai bune decizii şi să ne punem în acţiune.

A fi în Adevăr ţine de îndrumare, dar şi de o hotărâre intimă care ne aparţine în totalitate. Relaţia cu Adevărul nu se poate stabili decât în smerenie şi ascultare. De pe poziţia egoului, însă, suntem nişte autorităţi care ştiu întotdeauna ce şi cum şi prin urmare nu au nevoie să fie învăţate. În felul acesta, cunoaşterea este distorsionată, iar noi devenim mesagerii unor false adevăruri. Faptul că trăim în conflict, iar viaţa noastră este o continuă luptă cu sine şi cu lumea, exprimă în mod clar că sistemul nostru de convingeri nu este congruent cu Adevărul. De foarte multe ori ne simţim frustraţi, tulburaţi şi neîmpliniţi. De aceea, întoarcerea la Adevăr este, în esenţă, un proces de vindecare sufletească profundă. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.

Adevărul este totdeauna lângă noi. A fi căutător al Adevărului este, oarecum, un nonsens. Iată, Eu stau la uşă şi bat, ne spune Mântuitorul. Prin urmare, este opţiunea noastră dacă deschidem sau nu. De 2000 de ani Adevărul ne este alături şi ne oferă Calea, iar noi continuăm să căutăm în altă parte. Suntem în situaţia fiului rătăcitor, dar asta este implicit şi o şansă: aceea de a ne întoarce în casa Tatălui nostru, de fapt în propia noastră casă, acolo unde este şi comoara vieţii. Nu o abstracţie sau o idee, ci o Persoană care ne aşteaptă cu inima deschisă.